TIPOCOLOR S.R.L.

Activitatea umana, indiferent de scopul ei, fiind în esența un proces dinamic cu consum de energie, implica pe lângă rezultatele pozitive și un impact negativ asupra executantului, ceea ce se traduce prin uzura fizica și psihica a acestuia. Munca are drept conotație obligatorie consumul forței de munca a omului. În anumite condiții ritmul sau calitatea consumului pot depăși limitele normale de auto-regenerare și echilibru somato-psihic, fapt ce se manifesta prin fenomenul de accidentare sau îmbolnăvire.

Unul din pericolele majore constituindu-l procesele de munca, s-au conturat treptat diverse direcții de activitate care în timp au condus la formarea unei noi discipline și ramuri științifice: medicina muncii, psihologia și ergonomia muncii, protecția muncii, ecologia. Unele studiază posibilitățile de prevenire a fenomenelor negative generate de activitatea productiva asupra lucrătorilor, altele se ocupa de dimensionarea efectelor suportate de acestia și de recuperarea indivizilor afectați.

Printre nou apărutele domenii de activitatea se înscrie și securitatea și sănătatea muncii, înțeleasa ca ansamblu de acțiuni și masuri intreprinse în scopul asigurării integrității anatomo-funcționale și sănătății oamenilor în procesul muncii

Pentru a-și putea atinge scopul - securitatea omului în procesul de munca -; procesul muncii implica existenta și funcționarea unui sistem multidisciplinar fundamentat, de concepte teoretice, acte legislative, masuri și mijloace tehnice, social economice, organizatorice de igiena și medicina muncii.

Principale probleme ce se încadrează în obiectul protecției muncii și care o delimitează de alte discipline aparținând sistemului științelor muncii sunt:
- Identificarea și descrierea fenomenelor negative care apar în sistemele de munca s care pot genera accidente și boli profesionale, în vederea formulării de concepte proprii;
- cercetarea premiselor fenomenelor studiate, tratarea lor pe baza legăturilor tip cauza
- efect și stabilirea normelor cu caracter de lege pentru realizarea securității muncii;
- Elaborarea masurilor, metodelor și mijloacelor de protecție pe baza legităților identificate.

În prezent în tara noastră, din categoria normelor care reglementează direct modul de aplicare maurilor de protecția muncii fac parte în principal: Constituția României, Codul Muncii, Legea securității și sănătății în munca L 319/2006, normele metodologice de aplicare L 319/2006.

Prin urmare în sensul de activitate practica, noțiunea de protecția muncii desemnează o sub-activitate în cadrul organizării muncii. În termeni generali, accidentele și bolile profesionale constau în lezarea componentei biologice factorului uman, în cursul desfășurării unui proces de munca.Fenomenul se poate produce neașteptat, brusc, violent-cazul accidentelor de munca, sau într-un interval mai mare de timp, prin acumularea în organism a noxelor - situația bolilor profesionale. Accidentele de munca și bolile profesionale afectează negativ toate elementele sistemului de munca: executantul sarcina de munca, mijloacele de producție și mediul de munca.